I. Infinitivul: este o forma a verbului care nu poate fi conjugata, ce exprima doar ideea unei actiuni
drept notiune generala, fara a specifica cirumstantele in care aceasta ar putea fi realizata.
Exemplu: Manjer n'est pas jouer. ( A manca nu inseamna a te juca).
* are doua timpuri: prezent si trecut.
1. Infinitivul prezent: reprezinta forma verbelor din dictionare, care nu se conjuga. In functie de
terminatiile verbelor la infinitiv se stabilesc grupele din care fac parte.
Exemple: gr. I: manger
gr a IIa: finir
gr a IIIa: partir
2. Infinitivul trecut: se formeaza dupa forma:
Infinitivul prezent al verbelor auxiliare + infinitivul verbului de conjugat
Exemple: diateza activa: avoir mange
diateza pasiva: avoir ete vu
diateza reflexiva: s'etre promene
II. Folosirea infinitivului:
1. Dupa verbe de perceptie (in limba romana se traduce prin gerunziu):
Exemplu: Je le vois aller. (Il vad mergand).
2. In propozitii independente (exclamatii sau interogatii):
Exemplu: Ou aller? (Unde sa mergem?)
3. Dupa verbe ce exprima aparenta:
Exemplu: Elle semble vouloir ce floeur. ( Ea pare sa vrea acea floare).
4. Cand doua verbe se succed si au acelasi subiect (al IIlea este la infinitiv).
Exemplu: Il doit manger. ( El trebuie sa manance).
5. Dupa verbe de opinie:
Exemplu: Je pense fair mes deviors aujourd'hui. (Ma gandesc sa imi fac temele astazi).
6. Dupa prepozitii sau locutiuni prepozitionale:
Exemplu: Il a reussi manger tout. ( El a reusit sa manance tot).
7. Dupa verbele "laiser" si "faire".
Exemplu: Marie m'a fait rire. ( Maria m-a facut sa rad).
III. Negatia unui verb la infinitiv.
* elementele negative preceda infinitivul.
Exemple: Ne pas exposer au soleil! (Nu expuneti la soare!)
Je prefere ne jamais etre invite a ca masion. ( Prefer sa nu fiu niciodata invitat in acea
casa).